Ma trec fiori de cate ori ma gandesc la oamenii care traiesc in zonele africane afectate de seceta si imi aduc aminte de povestea baietelului care a strans, vreme de un an, bani pentru a cumpara o pompa de apa pentru locuitorii unui sat de pe continentul negru. Baietelul se numeste Ryan Hreljac si puteti gasi oricand pe internet informatii despre ceea ce a reusit sa schimbe. Ma mai gandesc la faptul ca si in tara noastra, desi presupus mai avansata din punct de vedere tehnologic, sunt sate unde nu exista apa curenta, unde plantele se usuca de dorul unor picaturi de apa, unde oamenii fac doar o baie saptamanal. De ce oare se intampla asta, mai ales ca piata e plina de pompe submersibile care nici macar nu costa foarte mult? De ce oare oamenii nu se zbat sa isi usureze traiul, de ce nu se informeaza suficient si nu profita de tot ceea ce stiinta a adus in vietile noastre?
Am niste prieteni la tara. In primii trei ani de la mutarea in acel sat, s-au chinuit ca niste caini din cauza ca nu aveau apa. Mergeau cu bidoanele prin sat, din poarta in poarta, milogindu-se de cei care aveau fantani, sa le dea voie sa umple si ei vasele, sa poata face o mancare,


