Ma uitam aseara la o emisiune tv in care era povestita viata unui copil minune din America. Descoperit din intamplare, acesta a ajuns sa fie iubit si apreciat in toata lumea dupa ce a jucat intr-un serial de televiziune si a dovedit ca nu conteaza cat de lung am parul ce inaltime ai, cu cate probleme de sanatate te confrunti sau cat de neagra iti este pielea. Talentul este talent si te ajuta sa te faci remarcat oriunde ai merge. Acest copil reusise, pana la varsta de 18 ani, sa stranga o avere de vreo 20 de milioane de dolari, o suma deloc de neglijat, as spune eu, usor invidioasa. :) Stiu ca si la noi in tara se ofera cursuri de actorie pentru copii si mai stiu ca tot mai multi parinti aleg sa isi duca la aceste cursuri copiii, atat pentru a le oferi o ocupatie pentru timpul liber (mult mai buna decat batutul mingei pe maidan sau butonatul la calculator), cat si pentru a vedea daca au aptitudinile necesare pentru actorie.
Sunt copii care se nasc cu acest talent. Ii putem vedea in gradinite, in scoli, in parcuri sau in malluri. Sunt usor de remarcat. Isi pot schimba mimica fetei intr-o clipa, chipurile lor transmit tot ceea ce micutii doresc sa transmita, sunt expresivi din cap si pana in picioare. Pacat ca multi isi pierd aceste abilitati din cauza ca parintii nu remarca sau nu dau importanta, pacat ca multi nici nu stiu ca si-ar putea inscrie copiii la cursuri de actorie. Daca ma gandesc bine, cred ca aceste cursuri le vor aduce multe avantaje si in viata de zi cu zi, caci e mare lucru (si nu e indemana oricui) sa iti poti ascunde sentimentele in anumite situatii, sa nu tradezi prin mimica ceea ce te doare sau, din contra, sa arati lumii altceva decat se asteapta. Nu, asta nu este prefacatorie, cum ar putea insinua unii rautaciosi, ci doar o forma de protectie contra vicisitudinilor vietii, contra celor care abioa astepta ca omul sa faca un pas gresit pentru a-l dobori la pamant si a face din el ce vor.
Da, mi-ar placea ca in tara asta parintii sa isi trimita copiii si la diverse cursuri: de actorie, de dans, de canto, de pictura, in loc sa ii plimbe prin malluri, pe la chefuri de adulti sau sa ii uite pe o canapea, cu tableta in brate sau cu ochii in televizor, la desene animate. Cred ca doar asa tara asta ar avea o sansa de a se ridica mai repede si de a ajunge in randul tarilor cu adevarat civilizate, unde copiii duc o viata senina si ajung la maturitate pregatiti sa infrunte lumea si sa isi croiasca un viitor luminos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu