Geluri de unghii cu parfum

Cumnata mea este o tipa tare cocheta, care nu ar iesi din casa, nici macar pana la vecina de apartament, pana nu ar fi spalata, parfumata, machiata si cu unghiile aranjate. Casa ei arata intotdeauna de parca acolo ar locui un fotomodel si nu exagerez deloc cand spun asta. Bijuterii si parfumuri la tot pasul, haine intinse frumos pe umerase, asteptand sa fie imbracate sau ascunse in sifonier, oje de toate culorile si langa ele o multime de geluri de unghii, pantofi eleganti si balerini lejeri, pompoane matasoase si clame uriase cu care sa isi prinda zulufii rebeli. Vazand toate astea imi vine cateodata sa ma intreb ce avere a investit in ele, apoi ma opresc, stiind ca gelurile de unghii nu sunt chiar scumpe si pot fi folosite pe termen lung, pompoanele si le face singura, la fel cum imi fac eu bandanele, parfumuri primeste cadou de la rude si prieteni, la fel cum eu primesc destul de des carti. 

Si apoi, cine sunt eu sa judec cine si ce face cu banii munciti? Si de ce m-as mira, cand stiu sigur ca as fi procedat la fel daca nu as fi fost subjugata cartilor si tigarilor ce imi usureaza bine de tot bugetul? Imi amintesc de vremurile de demult, cand nu imi pasa de nimic altceva pe lume decat sa fiu gatita, aranjata, sa ies din casa precum o floare ce abia isi deschide petalele. Nu auzisem pe atunci de geluri de unghii,

Pentru cei stresati

M-am enervat rau ieri si am rabufnit intr-un mod care m-a surprins pana si pe mine. Am sters cu buretele tot ceea ce reprezentase pana atunci un om care imi placea, desi nu il cunosteam foarte bine (sau poate il placeam tocmai din acest motiv?). Dupa ce m-am calmat putin, mi-am dat seama ca noi, oamenii acestui secol nebun, chiar suntem mereu stresati si reactionam necontrolat din cauza stresului. Dupa cum sustin unele voci, unii dintre noi chiar se imbolnavesc, caci pe fondul unei vietii stresate pot aparea diverse probleme de sanatate (ulcerul, ateroscleroza hipertensiunea arteriala, diabet, stari depresive, si altele). Ma gandesc foarte des la cei care par sa nu aiba loc de mine in blogosfera si ma intreb daca nu cumva a sosit momentul sa le recomand produsul naturist numit rhodiolin, despre care citeam zilele trecute ca ar contine zinc si extras de Rhodiola Rosea, planta cunoscuta si sub numele de "radacina arctica" sau "radacina aurie". Atentie: In doze mai mari de 2g/zi poate provoca insomnie si iritabilitate!

Intre datorie si dorinte

Ce alegi, daca esti pus intr-o situatie de acest gen? Alegi sa iti faci datoria sau iti urmezi dorinta? Eu stiu care este raspunsul, caci ma gandesc la o situatie particulara, doar a mea. Poate ca este asemanatoare cu a altora, caci viata ne aduce de multe ori in astfel de posturi. De aceasta data imi este usor sa aleg, desi o fac cu inima stransa. Imi doresc sa fiu unui om de ajutor. Despre acest om am tot scris pe blogurile mele in ultimul timp si stiu ca va veni momentul in care il voi ajuta mai mult decat am facut-o deja. Din pacate, in aceasta perioada, oricat mi-as fi dorit sa nu fiu nevoita sa trec prin asa ceva, m-am vazut nevoita sa aleg intre familia mea si acel om. Normal ca am ales sa imi sprijin familia, cu promisiunea ca voi profita de prima oportunitate ce imi va iesi in cale pentru a-i intinde si acelui om o mana de ajutor.

E atat de greu cand esti prins intre datorie si dorinte!

Focuri de artificii

Scriam acum doi ani si ceva, de ziua sotului meu, ca in preajma sa am intotdeauna senzatia ca se arunca focuri de artificii. Viata alaturi de un barbat ca al meu pare o continua sarbatoare, o dulce nebunie si chiar asta simteam pe cand scriam cuvant dupa cuvant, cu o frenezie ce ma uimea. De atunci, in familia noastra a ramas, ca o gluma, expresia "se arunca artificii!", pentru a spune pe scurt ca iar traim un moment magic, o clipa cat o eternitate si totul datorita sotului meu, care stie sa fie intotdeauna vesel, optimist, curajos, darnic, bland, haios. De aceeasi parere sunt si prietenii nostri, care se bucura de fiecare gluma sau ghidusie ce le aduce zambetul pe buze si le face ziua mai senina. Asta nu inseamna ca la nunta la care vom merge in aceasta vara va face sotul meu pe artificierul sau pe clovnul. Prietenii nostri au gasit deja un site cu focuri de artificii, asa ca ne vom distra dansand si privind cerul (sau tavanul salonului) inflorit.

Prajitura cu coji de portocala confiate

Ne-am trezit aseara cu musafiri veniti pe neasteptate. Cum discutiile s-au prelungit pana tarziu in noapte, i-am invitat la masa. Nu sunt eu cea mai mare gospodina din lume, insa am reusit performanta de a baga la cuptor o prajitura cu coji de portocala confiate cat timp au mancat ei o ciorba si o friptura. Este una dintre cele mai simple prajituri, iar aroma de portocala ii da o savoare aparte. Se potriveste bine atat cu ceai, cat si cu lapte. 

Reteta pentru prajitura:

3 oua, un pahar de zahar, o jumatate de pahar de ulei, o esenta de lamaie, un plic praf de copt, faina cata cuprinde pentru a rezulta un aluat ca pentru chec. 

Am batut ouale, am pus zaharul si am amestecat bine, am turnat putin cate putin uleiul, am pus esenta de lamaie si praful de copt, apoi am integrat faina. 

Am uns o tava, am tapetat-o cu faina si am turnat aluatul. Deasupra am presarat bucatele din cojile de portocala confiate. 

Reteta pentru cojile de portocala confiate:

Perla Moldovei

V-ati intrebat vreodata care este Perla Moldovei? Sunt convinsa ca va mai amintiti din scoala, de la orele de istorie, geografie sau chiar limba si literatura romana, de manastirile ridicate de Stefan cel Mare, de raurile ce curg molcom printre sate unde traditia s-a pastrat nestirbita, de poeziile si proza nemuritoare inspirate de viata calma a locuitorilor din acest tinut de basm. Dar astazi stiu ca mai exista o perla a Moldovei, o apa oligominerala natural alcalina, avand pH-ul cu valoarea 8,8, extrasa de la 210 m adancime din dealurile ce inconjoara localitatea Sascut, din ce in ce mai cautata in tara noastra, caci poate fi consumata fara restrictii datorita proprietatilor sale fizico-chimice despre care specialistii sustin ca ar avea efecte benefice asupra sanatatii omului.

Paltonul rosu

Sunt un palton rosu. Am stat o perioada pe un umeras, intr-un depozit, al nimanui. Eram la adapost de ploi si frig, de praf si ochi curioasi, insa tanjeam dupa companie. Intr-o zi am simtit cum maini grabite m-au prins in brate, cum m-au impachetat si m-au urcat intr-o masina. In scurt timp am ajuns intr-o casa de om, o casa unde noua mea stapana a tipat de bucurie vazandu-ma. S-a repezit sa ma imbrace, iar eu m-am straduit sa ii arat cat sunt de elegant si calduros. M-a purtat cu pasi usori spre noul an, m-a luat cu ea cand a hranit pisicutele din cartier, m-a dus prin magazine si prin biblioteci, pe la petreceri de adolescenti si pe la institutii importante, mi-a aratat o noua lume, iar pentru asta ii raman recunoscator si promit sa o incalzesc multi ani de acum inainte.

Balena facuta din materile textile

In primul rand ca sa nu uit, dar si cu gandul la cei care ar vrea sa lucreze de acasa la asa ceva, m-am decis sa va arat cum am facut balena din materiale textile pentru nepotul meu, care s-a amorezat definitiv de aceste blande vietati marine. Am avut nevoie doar de o bucata de material dintr-o pereche de blugi vechi, o alta bucata de material textil mai moale, doi nasturi, umplutura si multa rabdare. Am taiat materialul dupa cum vedeti in imaginile de mai jos si am cusut fiecare portiune in parte, incepand cu inotatoarele, apoi cu partile taiate din materialul gri, ca sa se poata indoi coada, dupa care am cusut nasturii in loc de ochi si la final materialul de la blugi de cel gri. 

Ce crede google despre acest blog?

Observ ca aceasta este prima postare din 2015 pe numarul5, blog ce a trecut prin viata-i virtuala nebagat in seama nici macar de proprietarii sai. Gandul ma poarta spre inceputul sau, aflat undeva in 2012, cand bloggingul parea sa devina boala molipsitoare in familia mea. Nu stiu daca sa spun ca din pacate sau din fericire, insa se pare ca am fost singura care a luat bloggingul in serios. Din acest motiv bloguletul de fata a stat de tusa timp de doi ani, al nimanui, gol-golut. 

Intr-o zi a lunii mai 2014 m-am decis sa ii schimb numele si sa mi-l insusesc, desi nu aveam prea multe planuri cu el. Dupa cum se poate observa, prea multe nu am scris pe el, caci ideile bune le pastrez pentru blogul bun, iar pentru ideile mai putin bune nu mai reusesc sa gasesc destula energie si motivatie ca sa le dezvolt pe un blog

Amintiri din copilarie - margarete

Avea tanti Florina o livada in spatele curtii. Ce pomi cresteau pe acolo, nu reusesc sa imi amintesc. Stiu doar ca din curtea in care stateau gainile si viteii se deschidea o alee lunga ce ducea spre acea livada. Iubeam in copilarie acea alee plina de "balarii", dupa cum le numea matusa mamei mele. Probabil intram pe acolo la inceputul verii, cand incepea vacanta. 

Desi iubeam fructele, rar ajungeam sa le culeg, pentru ca privirile imi ramaneau pironite pe frumoasele margarete ce isi deschideau petalele in soare. Intai le atingeam incetinel, cu mila si cu dragoste. Apoi incercam sa le miros, dupa care le culegeam. Una pentru ca era frumoasa, alta pentru ca era inalta, alta pentru ca avea in mijloc un galben aprins, alta pentru ca parea sa aiba petalele mai albe, pana cand bratul meu de copil nu reusea sa le mai cuprinda. 

Vezi aici ;ista cu cele mai bune idei cadouri copii. 

Fugeam in casa si umpleam toate vasele cu margarete, fericita ca le pot avea aproape si ca le pot admira clipa de clipa fara sa ma mai urzic la picioare. Mi-as fi dorit sa imi impodobesc parul cu ele, insa era prea scurt (of, obsesia mamei de a ne tunde baieteste!). Mi-ar fi placut sa imi impletesc coronite, dar nu ma pricepeam si nu era nimeni in preajma sa ma invete. 

Cand intra tanti Florina in casa, aproape ca dadea ochii peste cap: iar ai umplut casa de balarii? iar ai adus in casa flori pline de gandacei? Femeie crescuta la tara fiind, nu putea pricepe de unde venea obsesia mea pentru flori, caci nu stia ce inseamna sa cresti printre betoane si sa tanjesti dupa o balarie cat de mica si de plapanda.

Cand in minte imi revin amintiri din copilarie, din vacantele petrewcute la aceasta matusa, primul meu gand se indreapta spre minunatele margarete ce radeau in soare pana cand o copila tunsa scurt le inghesuia in borcane, in umbra unei case batranesti dintr-un orasel prafuit, inconjurat de dealuri si manjit de balega vacilor lasate libere...