Perla Moldovei

V-ati intrebat vreodata care este Perla Moldovei? Sunt convinsa ca va mai amintiti din scoala, de la orele de istorie, geografie sau chiar limba si literatura romana, de manastirile ridicate de Stefan cel Mare, de raurile ce curg molcom printre sate unde traditia s-a pastrat nestirbita, de poeziile si proza nemuritoare inspirate de viata calma a locuitorilor din acest tinut de basm. Dar astazi stiu ca mai exista o perla a Moldovei, o apa oligominerala natural alcalina, avand pH-ul cu valoarea 8,8, extrasa de la 210 m adancime din dealurile ce inconjoara localitatea Sascut, din ce in ce mai cautata in tara noastra, caci poate fi consumata fara restrictii datorita proprietatilor sale fizico-chimice despre care specialistii sustin ca ar avea efecte benefice asupra sanatatii omului.

Paltonul rosu

Sunt un palton rosu. Am stat o perioada pe un umeras, intr-un depozit, al nimanui. Eram la adapost de ploi si frig, de praf si ochi curioasi, insa tanjeam dupa companie. Intr-o zi am simtit cum maini grabite m-au prins in brate, cum m-au impachetat si m-au urcat intr-o masina. In scurt timp am ajuns intr-o casa de om, o casa unde noua mea stapana a tipat de bucurie vazandu-ma. S-a repezit sa ma imbrace, iar eu m-am straduit sa ii arat cat sunt de elegant si calduros. M-a purtat cu pasi usori spre noul an, m-a luat cu ea cand a hranit pisicutele din cartier, m-a dus prin magazine si prin biblioteci, pe la petreceri de adolescenti si pe la institutii importante, mi-a aratat o noua lume, iar pentru asta ii raman recunoscator si promit sa o incalzesc multi ani de acum inainte.

Balena facuta din materile textile

In primul rand ca sa nu uit, dar si cu gandul la cei care ar vrea sa lucreze de acasa la asa ceva, m-am decis sa va arat cum am facut balena din materiale textile pentru nepotul meu, care s-a amorezat definitiv de aceste blande vietati marine. Am avut nevoie doar de o bucata de material dintr-o pereche de blugi vechi, o alta bucata de material textil mai moale, doi nasturi, umplutura si multa rabdare. Am taiat materialul dupa cum vedeti in imaginile de mai jos si am cusut fiecare portiune in parte, incepand cu inotatoarele, apoi cu partile taiate din materialul gri, ca sa se poata indoi coada, dupa care am cusut nasturii in loc de ochi si la final materialul de la blugi de cel gri. 

Ce crede google despre acest blog?

Observ ca aceasta este prima postare din 2015 pe numarul5, blog ce a trecut prin viata-i virtuala nebagat in seama nici macar de proprietarii sai. Gandul ma poarta spre inceputul sau, aflat undeva in 2012, cand bloggingul parea sa devina boala molipsitoare in familia mea. Nu stiu daca sa spun ca din pacate sau din fericire, insa se pare ca am fost singura care a luat bloggingul in serios. Din acest motiv bloguletul de fata a stat de tusa timp de doi ani, al nimanui, gol-golut. 

Intr-o zi a lunii mai 2014 m-am decis sa ii schimb numele si sa mi-l insusesc, desi nu aveam prea multe planuri cu el. Dupa cum se poate observa, prea multe nu am scris pe el, caci ideile bune le pastrez pentru blogul bun, iar pentru ideile mai putin bune nu mai reusesc sa gasesc destula energie si motivatie ca sa le dezvolt pe un blog

Amintiri din copilarie - margarete

Avea tanti Florina o livada in spatele curtii. Ce pomi cresteau pe acolo, nu reusesc sa imi amintesc. Stiu doar ca din curtea in care stateau gainile si viteii se deschidea o alee lunga ce ducea spre acea livada. Iubeam in copilarie acea alee plina de "balarii", dupa cum le numea matusa mamei mele. Probabil intram pe acolo la inceputul verii, cand incepea vacanta. 

Desi iubeam fructele, rar ajungeam sa le culeg, pentru ca privirile imi ramaneau pironite pe frumoasele margarete ce isi deschideau petalele in soare. Intai le atingeam incetinel, cu mila si cu dragoste. Apoi incercam sa le miros, dupa care le culegeam. Una pentru ca era frumoasa, alta pentru ca era inalta, alta pentru ca avea in mijloc un galben aprins, alta pentru ca parea sa aiba petalele mai albe, pana cand bratul meu de copil nu reusea sa le mai cuprinda. 

Vezi aici ;ista cu cele mai bune idei cadouri copii. 

Fugeam in casa si umpleam toate vasele cu margarete, fericita ca le pot avea aproape si ca le pot admira clipa de clipa fara sa ma mai urzic la picioare. Mi-as fi dorit sa imi impodobesc parul cu ele, insa era prea scurt (of, obsesia mamei de a ne tunde baieteste!). Mi-ar fi placut sa imi impletesc coronite, dar nu ma pricepeam si nu era nimeni in preajma sa ma invete. 

Cand intra tanti Florina in casa, aproape ca dadea ochii peste cap: iar ai umplut casa de balarii? iar ai adus in casa flori pline de gandacei? Femeie crescuta la tara fiind, nu putea pricepe de unde venea obsesia mea pentru flori, caci nu stia ce inseamna sa cresti printre betoane si sa tanjesti dupa o balarie cat de mica si de plapanda.

Cand in minte imi revin amintiri din copilarie, din vacantele petrewcute la aceasta matusa, primul meu gand se indreapta spre minunatele margarete ce radeau in soare pana cand o copila tunsa scurt le inghesuia in borcane, in umbra unei case batranesti dintr-un orasel prafuit, inconjurat de dealuri si manjit de balega vacilor lasate libere...

Daca nu, inseamna ca sunt om...

Am avut nevoie de doi ani pentru a-mi convinge sora sa isi faca un blog. La fiecare argument gasea un contrargument, astfel ca vestita mea "rabdare" a fost pusa la grele incercari. Intr-o zi mi-am spus ca cea mai buna solutie ar fi sa ii fac un blog si sa o pun in fata faptului implinit. Zis si facut! Pentru cateva clipe s-a aratat entuziasmata, dupa care a decis ca s-ar plictisi urmand toti pasii pentru a posta. Au mai trecut cateva luni, blogul ei a ramas golas, cu doar o singura postare, si aia pregatita de mine. Mi-am spus in gand ca nu are sens sa insist, daca ea nu simte nimic fata de blogging. Nu suntem gemene si chiar daca am fi, Castor si Polux (cum ne placea noua sa ne spunem in adolescenta, dupa ce am citit Legendele Olimpului, de Alexandru Mitru) nu-i musai sa aiba aceleasi preocupari.

Nu mica mi-a fost surpriza cand, intr-o dimineata, pe nepregatite, mi-a spus ca vrea sa scrie pe blog. Oare isi rade de mine sau chiar are de gand sa se ocupe de acel blog?

Nu au umblat in pantofii mei de dama

Daca nu ai fost incaltat cu pantofii mei de dama, poate ca nu ar trebui sa te dai interesant pe aici, incercand sa imi dai note pentru felul in care aleg sa scriu, sa vorbesc, sa socializez. Cam astea au fost cuvintele care mi-au venit in cap atunci cand un alt idiot internaut a incercat sa-si faca trafic pe munca mea. Nu i le-am spus, pentru ca eu nu dau curs provocarilor mizerabile lansate de diversi necunoscuti care habar nu au sa scrie, dar se dau mari critici, atat de mari incat ii framanta grija nu doar de ceea ce faci in online, ci si de ceea ce pui in oala, de modelul pe care il ai la perechea de pantofi de dama pe care o incalti, de felul in care dormi in pat. Pentru mine, acesti oameni nu exista decat in secunda in care imi apar in fata ochilor. Daca vor sa fie bagati in seama, trebuie sa faca mai mult, sa dovedeasca mai mult, sa arate ca sunt oameni, nu robotei care se dau pe net facand spume la gura in legatura cu activitatea altora. Daca nu au umblat in pantofii mei de dama si nu ma cunosc, clar urla in pustiu,

Organizator de concursuri

Daca cineva si-a imaginat vreodata ca este usor sa organizezi un concurs, daca vreodata ati invidiat un organizator de concursuri, aflati de la mine ca v-ati consumat inutil energia. Nu-i deloc usor sa organizezi un concurs. Sunt atat de multe detalii de pus la punct si mai mereu, pe parcurs, descoperi situatii neprevazute, care iti dovedesc ca, oricat te-ai gandi, tot ramane ceva negandit. Apoi trebuie sa iti promovezi concursul, ca lumea sa afle despre el si trebuie sa il promovezi in mod inteligent, pentru a-i convinge ca nu doar tu ai de castigat, ci si ei, caci orice concurs este un soi de targ din care ambele parti trebuie sa castige.

Sa presupunem ca reusesti sa convingi oamenii sa participe la concurs. Atunci te mai relaxezi putin, crezand ca ai scapat de ceea ce era mai greu. Doar cei care nu au lucrat vreodata cu oamenii se vor intreba ce mai poate fi greu, dupa ce ai adunat deja participanti. Desi tie, ca organizator,

Pantofi de dama cu preturi bune

-Imi trebuie o noua pereche de pantofi de dama! Cei pe care ii am nu imi mai plac, nu se mai potrivesc cu nici o haina din sifonier. Si cand te gandesti ca m-au costat atat de mult! Habar nu am de unde as putea cumpara o pereche de pantofi de calitate, eleganti si care sa nu coste prea mult. 

-Draga mea, cand am descoperit eu magazinul online lady-shoes.ro si ti-am vorbit despre el, ai strambat din nas, spunand ca acei pantofi ti se par mult prea ieftini. Acum te uiti la ceea ce mi-am cumparat eu de acolo si ma invidiezi pentru felul in care imi sta piciorul in ei, pentru felul in care arata si pentru pretul pe care l-am platit. 

Avea dreptate prietena mea, desigur, si nu puteam decat sa regret ca nu imi comandasem si eu in acea zi. Dar nu era timpul trecut, asa ca am intrat pe site si am cautat printre pantofii de dama adusi din Spania, Italia si Franta, direct de la importatori. Este atat de greu sa te decizi asupra unei singure perechi, atunci cand din toate partile esti asaltata de modele moderne, gandite si produse in 2014, de culori calde, de preturi imbatabile! 

Anul acesta se poarta pantofii platforma, in culori cat mai vii, mai aprinse, care sa atraga de la distanta atentia asupra posesoarei lor. Normal ca cele mai frumoase perechi de pantofi de dama gen platforma gasesti chiar pe lady-shoes.ro,

Doar online

In ultimul timp, desi nu se vede, sunt mereu doar online, de cum ma trezesc si pana cand ma culc. Uneori nu fac mai nimic, ci doar ma holbez la ceea ce altii posteaza pe facebook, citesc ceea ce altii scriu in timp ce eu lenevesc, ba uneori chiar imi permit luxul de a ma juca cate un mic joculet, pentru relaxare, intre doua articole de pe vienela.ro. Am descoperit ca imi este tot mai greu sa scap de dependenta de calculator. Tocmai din acest motiv imi este greu si sa mai fac ceva, caci nu-i dau timp creierului sa se odihneasca. Traiesc online, gandesc online, lenevesc online. Doar online, cum bine a ales pentru mine fiul meu (unnimiccomplex) numele acelui blog, pe care scriu atat de rar in ultimul timp...