L-am vazut prima data acum o saptamana. Scosese capul dintr-o gaura de aerisire a unui subsol de bloc. Vazand ca nu il paste nici un pericol imediat, a iesit in gradina si s-a ascuns printre firele de iarba. Era cat un ghem de lana, avea ochisorii vii, blanita portocalie tigrata si niste urechi uriase.
L-am indragit din prima clipa si cu siguranta l-as fi luat imediat acasa daca nu imi aminteam la timp cat de greu le este pisicilor sa se acomodeze cu nou-veniti. Chiar nu il pot lua acasa, a fost gandul ce m-a zgariat in acea zi. Am deja trei pisici, am si un caine, fac eforturi mari pentru a le ingriji, pentru a le hrani si a le oferi o viata usoara, asa ca nu imi pot permite luxul de a avea si alte animale, fie ele si pisoi portocalii atat de simpatici.
Din toata saracia am rupt cate un pumn de boabe pentru a hrani pisica mama. Stiti cum arata si cum se poarta o tigroaica atunci cand isi apara puii? Ei bine, la fel de usor va puteti imagina ca este mamica acestui pisoi portocaliu. Nu se poate aproapia nimeni de respectiva gradina. Imi spunea ieri cineva ca un copil si-a scapat jucaria in iarba.
Nici macar parintii lui nu au avut curajul de a infrunta "tigroaica" pentru a recupera jucaria de plus. Probabil va pune mana pe ea abia cand vor mai creste puii. Tare mi-ar placea sa am un loc in care sa duc puiul portocaliu, departe de pericole si de viata grea care il asteapta. Sa nu va mire ca poza e neclara. Fotograful este nepriceput, iar pisica mama tot scuipa si ameninta in timp ce faceam fotografia. :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu