sâmbătă, 25 octombrie 2014

Daca nu, inseamna ca sunt om...

Am avut nevoie de doi ani pentru a-mi convinge sora sa isi faca un blog. La fiecare argument gasea un contrargument, astfel ca vestita mea "rabdare" a fost pusa la grele incercari. Intr-o zi mi-am spus ca cea mai buna solutie ar fi sa ii fac un blog si sa o pun in fata faptului implinit. Zis si facut! Pentru cateva clipe s-a aratat entuziasmata, dupa care a decis ca s-ar plictisi urmand toti pasii pentru a posta. Au mai trecut cateva luni, blogul ei a ramas golas, cu doar o singura postare, si aia pregatita de mine. Mi-am spus in gand ca nu are sens sa insist, daca ea nu simte nimic fata de blogging. Nu suntem gemene si chiar daca am fi, Castor si Polux (cum ne placea noua sa ne spunem in adolescenta, dupa ce am citit Legendele Olimpului, de Alexandru Mitru) nu-i musai sa aiba aceleasi preocupari.

Nu mica mi-a fost surpriza cand, intr-o dimineata, pe nepregatite, mi-a spus ca vrea sa scrie pe blog. Oare isi rade de mine sau chiar are de gand sa se ocupe de acel blog?
A inceput prin a pune poze si cateva cuvinte, iar acum, la o luna de la acel moment, constat ca a prins un curaj fenomenal si ca este de o harnicie de invidiat. Inventeaza povesti. E drept, destul de simplute, caci nu are obisnuinta scrisului si condeiul ii este inca tocit, dar se perfectioneaza cu fiecare zi ce trece. Scrie, scrie, si iar scrie. In mai putin de o luna a adunat pe blog in jur de 80 de postari, lucru pentru care o invidiez de-a dreptul.

Nu am numarat articolele scrise de mine in ultima luna, insa am ferma convingere ca sunt mult mai putine. Mi-as dori sa mai am energia din lunile trecute, sa pot scrie la fel de mult, insa cumva... simt ca sunt vlaguita, sunt stoarsa de puteri... Iar am devenit indisciplinata, iar ma pierd in lucruri marunte, iar imi risipesc timpul aiurea. Mi-am propus ca in aceasta seara sa gandesc si sa notez un program pentru mine. Nu stiu daca voi reusi sa ma tin de el, insa trebuie sa incerc, daca vreau sa imi regasesc energia si sa pot scrie mai mult. Am nevoie de un orar, de ceva bine stabilit, de genul: de la 8 la 10 scriu, de la 10 la 11 fac ordine in casa, de la 11 la 12 citesc... Daca reusesc performanta de a ma tine de el, inseamna ca am o vointa de fier. Daca nu, inseamna ca sunt om... :)

2 comentarii:

  1. oooau.....la fel ca si mine :)):))....poate vei reusi sa iti respecti programul

    RăspundețiȘtergere
  2. Harnica este sora ta :))) lasa ca tu ai vointa, odihna placuta :)

    RăspundețiȘtergere

Postări populare