Am gasit astazi un status pe facebook si nu m-am putut abtine sa nu ii dau share, caci pareau a fi exact gandurile mele, transpuse in virtual cu cuvintele unei fete ce nu se jeneaza sa spuna verde in fata ceea ce simte. L-am dedicat cu draga inima celor pe care i-am sters in ultimul timp din lista de prieteni si tare mi-ar placea ca ei sa il poata citi, caci fiecare cuvant din acel text reprezinta ideile ce mi s-au tot plimbat prin minte, spuse clar, intr-o forma concisa.
"Bun, carevasăzică eu scriu pe blog despre mine. Eu şi restul de 70.000 de blogări români, fiecare cum se pricepe mai bine. Uneori scriu amar, alteori cu ironie, autoironie, încerc să îmi păstrez umorul şi distanţa faţă de mine. Repet: cel mai adesea, eu scriu despre mine. Aşa scriu eu. Ca terapie, uneori. Alteori ca exerciţiu. Îmi place să cred că nu îmi dau limbi singură, nu de alta, dar eu nu dau prea mulţi bani pe mine, de asta nici nu cred că am, deci ar fi greu să îmi dau limbi singură altfel decît la mişto. Dar blogul şi cartea mea NU sunt lectură obligatorie. Internetul ăsta, la fel şi librăriile, sunt nişte magazine cu de toate. Cumperi ce îţi place, ce nu, laşi în raft. Nu scuipi pe produsele pe care nu le consumi şi nu îţi plac, că poate sunt alţii care vor să consume. Dacă scuipi şi te caci cu zgomot pe ele, nu înseamnă că ţi-ai exprimat o opinie de consumator şi ai tras un semnal de alarmă că sunt proaste. Nu înseamnă nici că le critici. Cînd pui etichete şi batjocoreşti, de asemenea. Critici atunci cînd vii cu argumente, nu cu insulte şi batjocură.
De asemenea, dacă îmi dai like mie şi apoi dai like şi celui care s-a căcat pe mine, validînd astfel insulta şi raliindu-te ei, nu te poţi mira de ce nu mai faci parte din lista mea de prieteni.
Una peste alta, eu mă bucur cînd se mai face curăţenie, nu îmi plac viperele care stau ascunse în iarba deasă a prietenilor şi te muşcă cînd ţi-e lumea mai dragă. Şi, în vanitatea mea exacerbată, în narcisismul meu stelar, mă bucur că sunt aşa de importantă că am devenit sindrom. Era nasol să nu contez. Gata, vă las, mă duc să îmi dau o limbă, că azi nu am apucat şi sufăr."
via Petronela Rotar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu